sperante ?

Mda pai.. m-am saturat sa visez. M-am saturat sa imi inchipui lucruri care nu se vor intampla.. Vreau sa fii aici, sa te strang in brate si sa nu iti dau drumul niciodata.
Pentru ce? Pentru ce visam? Pentru ce ne hranim cu sperante cand nici macar nu credem in ele.
Si totusi urasc momentul in care imi dau seama de lucrul de care ma ferisem in tot acel timp e pur si simplu irealizabil. Urasc sa simt ca niciodata nu te voi vedea.
Defapt.. poate niciodata e prea mult spus. Poate ca totusi ne vom intalnii si vom privii apusul impreuna. Un apus la mare. Doar noi doi. Mancand iubire si bomboane de fericire.
Si asa continui sa ma contrazic. Insa undeva intr-un coltisor, subconstientul meu stie ca totul va fi bine, doar ca nu ma lasa tot timpul sa vad asta. Poate e mai bine asa.. poate e bine sa ma strofoc pentru a face bine. Poate e bine sa nu primim totul gata..

Sau nu..?
Multumesc pentru ca esti tot timpul acolo, chiar daca nu ar trebui. Multumesc pentru ca ma ajuti sa continui sa sper, sa sper ca vei fii aici intr-o zi.

Multumesc.