ploaie..

Ploua de ceva timp aici.. Asta este, in principal motivul pentru care mi-am facut un blog. Pentru ca ma plictisesc si simt nevoia sa imi scriu undeva sentimentele. Pentru cei care vor comenta la adresa blogului, va spun sincer, nu ma intereseaza.
Un singur gand imi trece prin cap acum.. cat sunt de norocoasa. Pentru ca pot spune ca am cei mai minunati prieteni de pe pamant. Le multumesc pentru ca sunt alaturi de mine, pentru ca niciodata nu ma lasa sa plang, sau cel putin, nu singura. Sunt unele momente in care simt nevoia sa strig "Multumesc, God, esti genial !", doar ca nu stiu cum m-ar eticheta ceilalti. Cateodata sunt ingrijorata din cauza asta, vreau sa spun.. ar trebui sa imi pese de ce spun altii? Ar trebui sa imi pese ca oamenii ma cred o 'ciudata' daca dansez si sar si rad in ploaie cu cea/cel mai buna/bun prietena/prieten a mea/al meu? Sau cand ne intalnim dupa doua saptamani si simt nevoia sa o/il strang tare-tare in brate? Cateodata cred ca ar trebui sa imi vad de viata mea, sa merg inainte si sa nu ii ascult pe ceilalti.. de obicei, cred asta cand sunt impreuna cu ei (prietenii mei). Dar atunci cand sunt singura, ploua, cu parintii pe capul meu.. chiar simt nevoia sa izbugnesc in plans pana cand un prieten va veni sa ma tina de mana.
Din fericire, tot timpul vine un prieten.

Multumesc.