noi si marea .

Simti. Iubesti. Ierti. Uiti. Plangi. Ranesti. Urasti

se intampla . 

si ce? Trece. 

stam la mare. Uitam si iubim. Iubim si uitam. Mai vreau

"Imi place marea, are personalitate". Marea noastra. Marea albastru-verzuie, marea adanca, marea rece, marea calda. Rece cand nu esti aproape, calda cand ma iei in brate.

Valuri vii- tu ma tii de mana, mi-e frica, nu stiu sa inot. Dar tu ma asiguri ca e bine, voi fi bine, vom fi bine- acelasi lucru.

apus-rasarit-apus-rasarit. Si continuam. Noi suntem inca acolo, inca ma tii de mana, inca ma saruti, inca nu ai uitat, inca iti pasa. Timpul trece si noi suntem tot acolo. Ore in sir, ore in sir de iubire. Iubire pura, la mare, pe nisipul fin, nu stim ce e aia ratiune.

s-a terminat, trenul a plecat, soarele apune pentru ultima data. Am parasit locurile noastre preferate, am parasit singurul loc unde nu eram eu, tu, ceilalti- acolo unde eram noi si atat.

Am ajuns, singura acasa. Am lasat bagajul si telefonul, mi-am luat cheile si am plecat. Inca singura.

Parcul e gol. Nimeni sa ma intrebe daca sunt bine, nimeni sa isi faca griji, nimeni sa imi adreseze un cuvant. Am plans. Era clar. Stateam acolo, singura, in lumina soarelui pal, aproape acoperit de nori. Venea ploaia. Stiam asta, dar nu vroiam sa plec.

Incepea ploaie, si eu tot nu plecasem. Plangeam, suspinam, plangeam. Imi era dor..

Zorii zilei. Timpul s-a scurs, trebuia sa plec. Ploaie nu s-a oprit in timpul noptii, si nici cand primele vagi semne ale diminetii au aparut.

tot a disparut, tu nu mai esti, noi nu mai suntem. Ai plecam, am plecat.

"Dar..Cerul incet imi cere sa ma pierd
     Si alerg..dupa tren
     Lumea in ceas defect
    Cu aripi de aracet incepe
    Caut genele alene in vagoane si compartimente
    Caut asfintit in scrum
    Si ca un nebun adun
   Amintirile din drum
   Dar in zadar..
   Parca ma simt si ajung in sfarsit
   Dar vezi in plus ma ridic din cearsaf unde am atipit
   Zic..Ce pacat ca nu a ramas nimic
   Aprind o tigara..Si te strig..  "

Hai strange'ma de umeri si trage-ma-n povesti de litoral

                                        
                                                      Steleverzi - Nu stiu cine esti

not again

se intampla din nou. Nu pot sa cred. Nu din nou. Nu

nu, nu are cum. O sa treaca, nu e adevarat. Nu vreau sa se intample la fel. Acum un an era acelasi lucru. NU!

Daca o sa se intample ceea ce eu sper sa nu se intample, o sa ma urasc sincer pentru tot restul vietii. 

Nici macar nu ma gandeam la asta, cand ma trezesc noaptea visand aiurea. De ce? DE-AIA! Pentru ca asa sunt eu, mai naspa.

Dar sigur trece. Pana maine. Ori mie, ori ei, o sa ne treaca. Sper sa imi treaca mie. Daca ii trece ei, nu e chiar bine. Perfect ar fi sa ne treaca si mie, si ei. Lucru care sigur nu o sa se intample. 

Si daca nu ne trece? Daca o sa ne certam si nu o sa mai vorbim ca inainte? Macar daca se intampla acum asa, stim ca este pentru cineva care merita. 

Nu! Imi propun sa imi treaca. Daca imi propun asta, asa o sa se intample. Logic, nu? DA! Asa trebuie sa fie!

sper . 

make my heart a better place..

nu. Nu mai am nevoie de nimic
Nimic ar fi perfect. Nimic ar fi tot ce imi doresc. Nimic de ce sa ma tem, nimic de ce sa imi fac griji, nimic indeajund de bun ca sa ma supere. Dar inca e prea mult.. Acum.. pana si NIMIC e prea mult
Deci ce facem? Ne prefacem ca nu ne intereseaza nimic, ca suntem prea buni pentru lumea asta? Ca orice ar fi, ramanem invincibili si mergem mai departe fara ca nimic sa ne afecteze? Asta ar fi o dovada clara de narcisism, altruism si cel mai important, prostie.
Da, unii da. Unii asta facem.
Aa.. si sunt si cei care fac mare drama din nimicuri. Aia care cred ca viata lor e ceva de genul a lui Lux din "Life unexpected". Cei care cred ca viata lor e ceva de genul o telenovela sau vreun film ieftin sau o sceneta dramatica a lui Shakespeare.
Deci.. tot ce avem nevoie este .. iubire, rabdare, iertare si compasiune. Lucruri care le gasesti in zilele astea intre un om si un catel de pe strada .. dar foarte rar intre doi oameni.
Cel putin, asa vad eu lucrurile. Asa cred ca ne comportam, asta e parerea mea despre societate. Nu stiu daca in fiecare zi, la fiecare ora voi gandii la fel. Poate e doar din cauza ca sunt stresata, suparata in dimineata asta. Poate nu. Poate am dreptate. Desi chiar daca am dreptate, nimeni nu mi-ar spune asta. Nimeni nu mi-ar spune pentru ca sunt o "țâcă de 13 ani care a descoperit ca poate să își facă blog". Da' nu-i problema, m-am obisnuit cu chestia asta, m-am obisnuit sa nu ma bage nimeni in seama si sa nu aprecieze.
Atat. Gata. Am terminat


Don't tear me down
For all i need
Make my heart a better place
Give me something I can believe
Don't tear me down
You've opened the door now
Don't let it close


I'm here on the edge again
I wish I could let it go
I know that I'm only one step away
From turning around

Can you still see the heart of me?
All my agony fades away
When you hold me in your embrace
                                        "All I need" - Within Temptation